Comportamentul uman: secretul succesului metodologiilor Agile
Metodologiile Agile sunt recunoscute pentru flexibilitate, eficiență și efectivitate în Dezvoltarea de Software și în Managementul Proiectelor. Un aspect mai puțin explorat este modul în care aceste metodologii angrenează sau chiar au rădăcini în multiple principii psihologice.
Așadar, hai să deschidem această cutie a pandorei împreună.
Sistemul de recompensă - bazat pe eliberarea de Dopamină
Eliberarea dopaminei creează sentimente de satisfacție, întărind comportamente care duc la recompense. Este cel mai important sistem endocrin deoarece e responsabil de a ne da jos din pat dimineața și de a ne motiva să căutăm hrană.
Finalizarea sarcinilor sau mutarea lor pe un panou Kanban oferă un sentiment vizual si tangibil de realizare. Cu fiecare sarcină terminată, se eliberează dopamină, ceea ce întărește acest comportament si stimulează productivitatea. Deși nu este singurul mecanism pentru menținerea unui nivel ridicat de implicare și motivație în echipă, este unul esențial.
Teoria Stabilirii Obiectivelor (Locke și Latham)
Obiectivele specifice tind să ducă la o performanță mai bună și la probabilitate crescută de a le materializa.
Scrum, spre exemplu, pune accentul pe crearea de obiective clare, specifice și limitate în timp prin user stories și sprint goals. Locke și Latham spun că aceste obiective trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- Specifice și clar definite
- Provocatoare dar nu aparent imposibile
- Acceptate de participanți
- Cu un progres transparent, ideal, raportat în mod vizual
- Împărțit în sarcini mai puțin complexe și mai ușor de realizat
Prin menținerea concentrării asupra acestor obiective specifice, echipele mențin o performanță ridicată și pot asigura că eforturile sunt direcționate către rezultate semnificative.
Principiul Progresului (Amabile și Kramer)
Teoria lui Amabile și Kramer ne învață că progresul amplifică motivația.
În Scrum, stand-up-urile zilnice, analiza sprint-urilor și livrarea continuă sunt esențiale în a evidenția progresul constant. Aceste practici validează regulat eforturile echipei ceea ce rezultă intr-o motivație si angajament crescute semnificativ, comparat cu metodele de monitorizare a progresului intr-un proiect predictiv.
Teoria Autodeterminării (Deci și Ryan)
Conform acestei teorii, oamenii sunt motivați de autonomie și competență.
Metodologiile Agile promovează autonomia prin echipe auto-organizate iar competența este încurajată prin practici de îmbunătățire continuă, precum retrospectivele și sistemele de feedback, ceea ce aduce la crearea unui mediu propice motivației intrinseci.
Teoria Disonanței Cognitive (Festinger)
Disonanța cognitivă se manifestă prin disconfort mental experimentat de o persoană care deține două sau mai multe credințe, valori sau idei contradictorii.
In Scrum, review-urile și retrospectivele de sprint în ajută la abordarea și rezolvarea disonanței cognitive, aceste întâlniri oferind o platformă pentru membrii echipei de a-și alinia înțelegerile, de a aborda discrepanțele și de a rezolva orice credințe sau practici conflictuale. Această aliniere reduce disconfortul mental și promovează un mediu de echipă mai coeziv și productiv.
Dezavantajele reale ale metodologiilor Agile (de care nu vrea să vorbească nimeni)
În general, orice tehnologie are și beneficii și dezavantaje. Ca atare, metodologiile și practicile Agile nu fac o excepție.
Unul dintre principalele dezavantaje este faptul că managementul poate abuza de aceste metodologii, transformându-le într-un instrument de control excesiv - micromanagement - și presiune asupra echipei. În loc să ofere autonomie și să încurajeze inovația, managerii pot ajunge să suprasolicite echipele, impunând termene nerealiste și forțând finalizarea sprint-urilor fără a ține cont de capacitatea reală a echipei. Acest lucru duce la o scădere a moralului și la o performanță generală mai slabă.
Metodologii precum SAFe au fost special concepute pentru a controla mase mari de oameni în livrarea de produse, mai ales software, extrem de complexe. În astfel de situații, oamenii tind să lucreze excesiv, să fie extrem de confuzi și nesiguri de contribuția lor individuală la obiectivele finale. Acest lucru contravine valorilor Agile, care pun accent pe autonomia, motivația și claritatea rolurilor fiecărui membru al echipei. În loc să se simtă împliniți și motivați, participanții la un proiect care utilizează metodologia SAFe pot ajunge să se simtă alienați și inutili, ceea ce afectează negativ atât calitatea muncii, cât și sănătatea lor mentală și fizică.
Pe de altă parte, metodologiile Waterfall sau predictive tind să producă planuri și previziuni nesigure care, după câteva luni, pot deveni complet irelevante. Planificarea predictivă rigidă nu se poate adapta rapid la schimbările de piață sau la feedback-ul utilizatorilor, ceea ce duce la proiecte depășite și rezultate sub așteptări. Soluția nu este să folosim managementul de proiect predictiv acolo unde ar fi mai potrivit Agile, ci să respectăm valorile Agile. Astfel putem obține beneficiile reale asigurând un mediu de lucru sănătos, inovator și eficient.